joi, 22 februarie 2018

Blogathon 2018, o competiție a omeniei

Mă încriu la Blogathon, 2018 pentru că: „Simț enorm și văd monstruos”, vorba lui Caragiale. Să concurezi înseamnă să demonstrezi că exiști și că poți în fiecare secundă să îți depășești limitele.
Dincolo de premiile puse în joc, de cununa de felicitări pusă pe capul câștigătorului stă mulțumirea de a ști că ai alegat curat, fără să dai coate în dreapta și în stânga, fără să furi startul, fără să trișezi în niciun fel.
Fiindcă voi rămîne veșnic nostalgică după gesturile de omenie, nu pot să scriu despre competiția bloggerilor, fără să evoc trei lecții oferite de marii sportivi ai lumii, pe care aș dori să le retrăiesc alături de colegii mei de competiție și pe paltforma BlogAwards
1) În anul 1956, în Australia, John Landy și Ron Clarke participau la cursa de 1 500 de metri emitând în egală măsură pretenții la medalie. În turul 3 însă, Clark s-a împiedicat și a căzut. În acel moment favorabil lui Landy, acesta s-a purtat bărbătește ajutându-și rivalul să se ridice și să continue cursa. Pentru gestul său nobil și divinitatea l-a desemnat câștigător pe sportivul omenos.
Ambiția de a câștiga nu trebuie să dicteze comportamentul violent al sportivilor.
 2) Maratonul Londrei, 1981. Primii sosiți au trecut linia ținându-se de mână, iar la 7 ore după ei, ultimii au terminat cursa tot ținându-se de mână.
3) Momentul următor de mare omenie îl are ca protagonist pe fotbalistul Di Canio, care văzându-l pe portarul advers accidentat în careu, deși se afla cu mingea în fața unei porți goale, a preferat să o ai îm brațe și să semnaleze nevoia de ajutor a sportivului accidentat. (Sursa de informație: aici).
Îmi doresc să am un parcurs curat, să evoluez demn și să trec linia de sosire la 1 octombrie, 2018 pe un loc cât mai bun.
Vă invit să vă înscrieți la concurs fiindcă Marius Ovidiu Călugăru este generos și va oferi cel puțin 40 de premii garantate și în ediția acesta. Prima probă din întrecere este campania Vitaldent.
Băieți, scrieți, scrieți, scrieți, că nu știți de unde sar premiile!





miercuri, 21 februarie 2018

O experință de nota 10!


Marius Ovidiu Călugăru este un om frumos în sensul total al cuvântului, posedă aceea frumusețe totală, fascinantă a omului care merită să fie un model pentru cei din jur, în special pentru tineri.
Fără îndoială că era un om de succes când avea 116 kilograme. Cândva, printre scriitori circula o glumă plecând de la succesul și aspectul lui Sadoveanu. Se credea eronat că „Trebuie să fii mare și gras, să scrii un roman bun, domnule!” Pe Marius parcă îl și aud protestând: „Nu vreau să fiu scriitor! Nu vreau savant! Eu ador să scriu comercial!”
El avea un blog de succes la 116 kilograme și făcuse o platformă pentru concursuri, toate îi mergeau din plin, dar nu s-a complăcut în situația aceea și a reușit să slăbească sănătos și fascinant, 31 de kilograme intr-un an fără operații de micșorare a stomacului și fără dietă.
 Ar fi putut să nu-i pese de modul în care arata, dar dorința de a-și depăși limitele este una dintre caracteristicile sale de bază.
Într-o zi a spus:„Din acest moment voi mânca mai puțin, voi renunța la pâine și la toate plăcerile vinovate ca să  arăt normal și să fiu sănătos.
Știți ce este fascinant în toată povestea asta? Că el rememorează alături de noi întreaga perioadă de chin a kilogramelor în plus, că ne împărtășește experiența lui ca să fie de folos semenilor.
Este ca un psiholog care își conduce cu tact pacienții să constientizeze unde greșesc.
De ce merită nota 10?
1) Pentru ca nu a luat niciodată mită de la pacienți, cât a profesat ca medic, aceasta fiind „trăsătură de familie”
2) Pentru că se reinventează permanent.
3) Este capabil să accepte critici, observații și nu se supără.
4) Nu răspunde ofenselor cu ofense, uneori se face că nu le pricepe, de aceea am râs până la lacrimi de declarația lui sinceră dintr-un interviu: „Sunt atât de deștept, încât par prost.”
5) Ne provoacă săscriem, iar pe platforma lui toți cei care muncesc sunt răsplătiți.
6) Nu este răzbunător.
7) Ajută mulți oameni și o face în tăcere. Nu-și asumă actele de caritate.
8) Își ajută și susține familie în tot.
9) Nu te lasă să rămâi supărat/supărată pe el.
10) Este original.





duminică, 18 februarie 2018

Gramatica sufletului


Am momente în care, când îi cer unui elev să-mi reproducă o definiție sau o regulă gramaticală care eșuează lamentabil în vreo excepție, îmi vine să râd fiindcă îmi aduc aminte de Caragiale și Creangă cu pilulele lor umoristice:
1) „grămakica iaște o știință ghespre cum lucră limba și lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.” (Caragiale)
2) „Învăţat mai trebuie să fie şi acel care face gramatici! Însă şi-n gramatică stau eu şi văd că masa tot masă, casa tot casă şi boul tot bou se zice, cum le ştiu eu de la mama. Poate celelalte bâzdâgănii: rostitură, artea, corect, pronunţe, analisul, sintesul, prosodia, ortografia, sintaxa, etimologia, concrete, abstracte, conjunctive: mi-ţi-i, ni-vi-li, me-teîl-o, ne-ve-i-le şi altele de seama acestora să fie mai româneşti...” (Creangă)
În realitate, în ciuda faptului că se invocă existența unei singure gramatici, iar unii se cramponează de ea, vezi dictonul: Cezar nu este mai presus de gramatică viața de zi cu zi ne demonstrază că nu avem dreptate fiindcă:
1. Exista o gramatică  a savanților, cea din cărți, dar nici aceasta nu este 100% unitară. Studiind comparativ mai mulți autori constatăm diferențe de opinii între aceștia. De pildă, Ion Coteanu nu recunoaște existența stilului publicistic, iar Dimitrie Irimia denunță considerarea verbului trebuie din structura: Trebuie să fin politicoși ca fiind semiauxiliar. Exemplele pot continua, deci și lingviștii au dileme.
2. Mi-a plăcut ideea admirabilă a lui Ion Coteanu conform căreia: „Fiecare om are în mintea lui o gramatică, pentru că altfel nu ar putea să vorbească, să înțeleagă ce spune el însuși și ceea ce spun ceilalți.” A doua gramatică este cea din mintea fiecărui comunicator, simplă sau complicată, vulgară sau elegantă, pompoasă, în orice caz etalon al culturii, caracterului și felului de a fi al omului respectiv.
3. Gramatica socială nu este obligatoriu și cea corectă, dar pemite înțelegerea oamenilor când aceștia se reunesc și schimbă mesaje între ei.
4.Gramatica scriitorului, caracterizată prin expresivitate, originalitate.
5. Gramatica sufletului: celor pe care îi iubim le iertăm toate greșelile de exprimare, de pronunție, de orice natură, celor pe care-i detestăm le contabilizăm fără milă totul...
6. Gramatica empatiei. Cei cu tact își corectează elegant chiar și subalternii, în plus, vom judeca modul de a se exprima scris sau oral al cuiva, după posibilitățile de a studia pe care le-a avut.
De pildă, se spune că niciodată Caragiale, Rebreanu, Sadoveanu, marii scriitori nu au ironizat țăranii pentru vorbirea defectuoasă, ci numai clasele sociale care emiteau pretenții nejustificate la emancipare.
Dintre toate gramaticile, cea a sufletului generos este cea mai plăcută!

sâmbătă, 10 februarie 2018

Ajut-o să se facă frumoasă pentru tine!

Aștept cu nerăbdare cea mai frumoasă perioadă din viața mea! Sunt fericit, fericit, fericit! Urmează Ziua Îndrăgotiților, venirea primăverii, deci zilele în care ea înflorește pentru mine, ele se fac frumoase pentru voi, dragi bărbăți! În aceste clipe de triumf de viață (că doar ele dau viață urmașilor noștri) îmi vine să-i dau inima din piept pentru că știu că mâinile ei măiastre ar pune-o la loc și mi-ar vindeca trupul și sufletul.
Nu voi pierde niciun prilej să-i ofer cadouri, să o ajut să se facă frumoasă pentru mine! Menirea femeii este să fie bună și frumoasă. Eu am pariat pe generozitate și m-am ales cu o soție care are toate calitățile din lume.
Of, chiar dacă trec prin cea mai grea perioadă din punct de vedere financiar, ceva definit foarte bine de Eminescu în versurile:
„Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa lumânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântă, barde -
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună” am în magazinul online Dwyn un aliat fiindcă acceptă să plătesc în rate. Priviți acest document și profitați de oportunitate!
Așa este Dwyn Shop! Se gândește la fiecare om în parte, știe ce înseamnă să fii pus în imposibilitatea de a-ți arăta aprecierea față de persoana iubită. Empatia este dusă la apogeu și prin faptul că ambalează cadoul și ți-l trimite acasă, fiindcă da, poți să ai un sef uricios, care să nu te lase să te duci să-i cauți un cadou...
Știind că am salariu „după buget”, Dwyn mai face o concesie: oferă reduceri de prețuri de la 35 %, la 50%.
Altă întrebare, altă oportunitate am vrut să spun! Sunt bărbat și sunt puțin descumpănit. Oare cu ce aș putea să o impresionez? Aceleași inimioare siropoase? Aceleași cutii cu bomboane? Unele se topesc înainte de a fi mâncate, în plus îngrașă și produc carii.
 Flori? Se veștejesc și îmi este și milă când le pune la gunoi amintindu-mi ce mândre au fost odată!
Aș vrea un dar care să ne lege, de care să ne bucurăm amândoi.
Nu sunt un bărbat egoist! Ce credeați că-i cumpăr aragaz sa faca de mâncare pentru toți ai casei, dar să-i spun: „Unite, iubita, ce cadou ți-am luat eu ție”?
Dwyn mă consiliază din nou, punându-mi la dispoziție Produse pentru îngrijire personală
Îmi stau la dispoziție peste 1000 de produse: usăcătoare de păr, ondulatoare păr, aparate manichiură/pedichiură, epilatoare, cântare electrice, îngrijire dentară și aparate de masaj, atâtea lucruri utile la care nu m-aș fi gândit și care ne-ar putea apropia!
De pildă, mi-ar plăcea să stau in spatele ei și mânuind cu dibăcie

Ondulator de păr Remington CI63E1 Dual Curl 

să-i umplu spatele de cârlionți aurii! Da, să o fac frumoasă cu mâinile mele, știți de ce? Fiindcă eu îi pun cearcăne în jurul ochilor când sunt bolnav, iar ea nu se dezlipește de patul meu, îmi pune pe frunte comprese reci și repetă de sute de ori șoptit Tatăl Nostru .
Cel puțin 24 de luni (termenul său de garanție) voi fi stilistul și confidentul ei și voi avea prilejul să-i ating părul mătăsos. De ce să-l atingă o persoană străină, care nu-l iubește?
Dar părul care nu se vede vă poate apropia la fel de mult? Știi momentee acelea când tu, bărbat plin de dorințe insiști, iar ea se înroșește și îți spune: „Iertă-mă, nu am avut timp să mă epilez!”
Eu sunt pregătit pentru momentul acela. Voi scoate din ascunzătoarea mea generoasă

Epilator Panasonic ES-ED96-S503 

și îi voi spune:„Nu-i nimic! Știu că ești ca o albină de harnică. Mă lași să te epilez eu?”
Mulțumesc Dwyn Shopcă scoți la suprafață tot romantismul din mine, că ne ajuți să ne condimentăm relația, că ne livrezi la domiciliu cele mai bune produse de îngrijire personală după plasarea comenzii, că ai reduceri mari de preț findcă știi că trecem prin momente financiare grele, că ești un prieten de nadajde al tuturor cumpărătorilor din România!





Criss-Smile, clinica zâmbetului meu

De ce nu zâmbesc în poze? Nu pentru că am motive de tristețe, ci simplu: am probleme cu dantura.
Din cauza aceasta mă încrunt și mai mult, când cineva îmi spune: „Brânză!” sau „Păsărica!”să mă facă să zâmbesc în fotografii.
Din cauza acesta vorbesc cu o jumătate de gură să nu mi se vadă cariile, mai stâlcesc cuvintele și evident că nu pot mânca alune, fructe uscate, coajă de pâine, dar nici nu mușc liniștită dintr-un măr.
Mănânc ca oamenii bătrâni, de aceea trebuie să vă mărturisesc un adevăr șocant!
Cel mai mult te îmbătrânește o gură neîngrijită: dinții lipsă sau cariați, petele de ceai si cafea de pe ei sau piatra.
Cu o dantură cu probleme poți fi bătrân de tânăr, iar dacă dinții sunt albi și întregi pari tânăr, indiferent de vârstă.
De ce fug oamenii de dentist? De ce măselele nu te mai dor, când aștepți pe sală și pleci liniștit acasă, iar la miezul nopții, te apucă iar durerea?
Se vorbește despre oamenii care nu se spală pe dinți și despre lipsa de educație în domeniul stomatologiei a acestora. Dar despre lipsa cabinetelor stomatologice din școli și despre serviciile stomatologice atât de scumpe, încât îți rupi dinții înainte de a-i trata, niciodată!
Iată de ce vă prezint cel mai original cabinet stomatologic din România!

Punctele forte ale clinicii stomatologice Cris-Smile

1. Empatia. Aici empatia se manifestă TOTAL! Ea începe de la programare, când clientul este încurajat, continuă în cabinet, când pacientul este tratat fără durere și ținut la curent cu absolut toate procedurile și se termină la plata serviciilor, când se acceptă și achitarea în rate. Sunt oameni care ar vorbi de empatia achitării serviciilor inainte de programare fiindcă din cauza banilor nu își tratează dantura.
Oriunde vreți să situați plata serviciilor, pe primul sau ultimul loc, un lucru este cert: sunteți păsuiți, așteptați, creditați să puteți mânca și să aveți un zâmbet perfect!
2.Tehnici și servicii revoluționare, precise, cu efecte de durată și fără dureri.
Freza și bisturiul și toate instrumentele acelea care vă fac să tremurați pe scaun în fața dentistului au fost înlocuite cu laser.Iată avantajele alegerii acestui tratament nou din domeniul stomatologiei:
-cariile sunt tratate fără durere, locul este perfect sterilizat, astfel că nu apar carii secundare
-albirea dentară cu laser ține un timp îndelungat și nu afectează organismul sub nicio formă, nici nu sensibilizează dinții
-se recomandă laserul și la implant și paradontoză fiind și cicatrizant, dar și sterilizant în același timp
-realizează sigur, repede, cu minimalizarea până la anulare a durerii operații dificile, dacă sunt efectuate după metode clasice, cum ar fi: îndepărtarea tumorilor, a chisturilor și a aftelor.
3. Ocupă primul loc din România la implant dentar deoarece: 
-informează corect și complet beneficiarii de servicii. Este cel mai onest lucru ca pacientul să știe exact care sunt etapele acestei proceduri complexe, avantajele, contraindicațiile și prețurile.
-oferă servicii de implantologie rapidă Fast &Fixed, iar omul care și-a pierdut dinții din motive variate să fie fericit că poate pleca acasă cu ei în regulă într-o singură zi.
-serviciile sunt de calitate, toți clienții sunt mulțumiți.




vineri, 9 februarie 2018

Proba de foc a eroismului acestui popor...

Proba de foc a eroismului acestui popor este încăpățânarea cu care supraviețuiește gazării economice în masă. Parțial ne merităm soarta fiindcă ne încredințăm viitorul în mâinile celor care ne-au vândut de nenumărate ori. Este suficient să ni se întindă câteva bucăți de zahăr de o mână mincinoasă și suntem cuceriți pe deplin. Ne-am deprins să fim umiliți, terorizați, jefuiți și să nu ne plângem, să nu oferim satisfacție celor din jur!
Ne-am deprins să nu recunoaștem cât ne-a fost de greu ani de-a rândul, căci gazați economic am fost din comunism, iar experimentul pare să nu înceteze.
Încă nu-mi pot stăpâni furia, când cineva îndrăznește să spună ce bine a dus-o el în comunism! Poate activiștii de partid, care aveau acces la magazine speciale și dispuneau de cantine pentru „elite”.
Oameni buni, chiar ați uitat cum vi se cearea socoteală și pentru viteii din curte, pe care nu aveați voie să îi tăiați? Să zicem că vițelul cel gras se taie doar la întoarcerea fiului risipitor, dar cu pâinea noastră cea de toate zilele și cu zahărul și uleiul ce au avut?
Știau că românul este inventiv și muncește în plus să supraviețuiască. Știau că face totul ca să nu-i lipsească nimic de pe masă copilului!
Întotdeauna între noi, cei gazați, răbdători și muncitori și ei, șmecherii aflați la conducere a fost un abis, iar naivii care au crezut in egalitate și s-au îndreptat către marginea prăpastiei au fost înghițiți de hău. Noi, cu mintea sau cu brațele noastre  le întreținem lor luxul și este terifiant că în loc să luăm atitudine împotriva lor, ne sfâșiem între noi!
Ei, domnii, împart proviziile și bogățiile țării și taie din porțiile noastre amărâte să-și rezerve proviziile de mâine. Acum își asigură mijloace de subzistență pe câteva sute de ani de parcă ar fi veșnici! Ei au salarii fabuloase fiindcă nu se duc la serviciu, iar cine se duce este obligat să aducă bani de-acasă!
Din păcate, proba de foc a eroismului de a rezista genocidului economic nu ne face cinste nu prin sublima inventivitate pusă în slujba supraviețuirii, ci prin ușurința cu care ne lăsăm păcăliți. Este timpul să construim o lume mai bună și să începem cu alegerea corectă a liderilor!


miercuri, 7 februarie 2018

Altfel de adolescență...

Nu, n-am să zâmbesc cu gura până la urechi când vorbesc de adolescență fiindcă ar însemna să luminez acele timpuri întunecate în care, vorba lui Mircea Eliade :„Te speriai de propria ta frică!”
Eram milioane de inși docili, aplaudaci la comandă, învățați să-i punem pe ceilalți pe primul loc și să ne simțim vinovați dacă îndrăzneam să ne gândim la fericirea personală (mi se întâmplă asta și acum, căci tarele din copilărie și adolecență nu se vindecă niciodată).
Țin minte că am început liceul în podgorii, la cules de struguri toată ziua, ni se lipeau mâinile de must, iar peste ele se depunea din belșug praful de câmpiei. Ajungeam la internat si la baie nici apă caldă, nici apă rece nu aveam, așa că mai stăteam câteva ore cu murdăria pe noi și nu puteam atinge nimic, absolut nimic...Nu venea televiziunea sa constate cât de negre ne erau mâinile.
Vremuri fericite??? Eram duși să culegem porumbul sau să scoatem sfecla de sub zăpadă de ne înghețau mâinile, dinții și aerul pe care-l respiram. Cui îi păsa? Vara, ne scoteau la prășit fasole.
Ni se făcea sete și dădeam să ieșim de pe rând să bem o gură de apă. Maestrul grosolan striga la noi:
-Inapoi pe rând, că nu muriți de sete! Beți, când terminați ce ați început.
Urma o muștruluială zdravănă și mă întrebam cum de avea funcția de educator, pe cât era de bădăran!
Singurele distracții erau spectacolele, când ni se dădea bilet de voie. Aveam 17-18 ani, dar nu ieșeam oricum pe poarta liceului, dacă eram la internat.
Uniforma? „Ei, știi este bună pentru copii săraci că se simt aiurea, sărmanii, când unii fac parada modei!!!”
Am urât uniforma pentru înverșunarea cu care eram umilită, când nu eram atentă la detalii. Era suficient să am bentiță albastră, că ore întregi eram certată în picioare, în fața clasei, de parcă aș fi furat ceva sau aș fi ucis pe cineva.
De o săptămână în care să avem activități cultural-educative, nici vorbă! Mai repede ne-ar fi dus să adunăm ceva de pe câmp!
Ce am învățat eu din timpurile acelea? Să nu permit sistemului sau oamenilor din jur să mă acrească.
Agresiunea lor inumană să se oprească la porțile sufletului. Să nu mint în legătură cu fericirile mele, căci minciunile nu răscumpără suferința. Să nu fiu un educator care umilește, ceartă din motive puerile toată ora, fiindcă nu are el chef să predea, se crede educatorul educatorilor și zmeul zmeilor.
Adolescenții de astăzi au drepturi și li se cere părerea, in timp ce noi am crescut sub impresia politicii pumnului în gură: „Să vorbească oamenii cu experiență, nu tu! Nici nu ți s-a uscat bine buricul!”
Adolescenții de astăzi sunt arhitecții propriilor vieți, participă la dezbateri și spectacole și mai ales au libertate deplină. Pare că între noi și ei sunt diferențe seculare și nu suntem contemporani!
Dragi adolecenți, profitați de viața voastră fericită, de accesul la cărți și la informațieși implicați-vă activ să faceți lumea mai bună!
 Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.


marți, 6 februarie 2018

Land of Treats sau tărâmul bunătăților americane

Dimineți geroase de iarnă, cu crini brodați la fereastră. Patul este moale si cald, nopțile sunt foarte foarte scurte. Ce mă motivează să nu arunc deșteptătorul și să nu adorm la loc și să mă trezesc în mijlocul zilei?
Gustarea de dimineata de la Land Of Treats.
Ciocolata americană mă ține în formă toată ziua și doar fetele cuminți și harnice o primesc. Este așa de bună, încât mă motivează și să fac de mâncare (nu-mi place la bucătărie deloc!) să o primesc, iat nepoțelul meu renunță la jocurile cu violență o lună să i se permită să mănânce o ciocolată.
Ciocolata lor valorează 1000 de dolari, deși costă doar 12 lei! Nu am mâncat ceva mai bun în viața mea!
Se simte laptele natural muls de la văcuțe, untul de cacao de cea mai bună calitate, invăluite în aromă de vanilie.
Simt nevoia să fac cât mai multe provizii de ciocolată americană, mai ales că nepoțelul mă vizitează în fiecare zi datorită ei.
Dar nu pot începe micul dejun cu friptură sau ciocolată, ci cu batoane de cereale americane.
Sunt atât de sățioase, încât nu mai pot mânca nimic altceva la micul dejun, în afară de un baton mic și un pahar de suc american Route 66.
Dar am întâlnit multe bunătăți americane în acest magazin fermecător! De pildă ingedientele pentru a pregăti acasă (pentru acestă bunătate stau de bună voie în bucătărie) tortul de morcov. Tot ce am de făcut este să pun ouă, ulei și apă, să amestec bine compoziția și să bag preparatul la cuptor, apoi să închid ochii și să aștept.
Dar unt de arahide si marshmallow american? O altă poveste de bun gust! Se întinde omogen pe pâine, este cremos și miroase a arahide proaspete. Nu am văzut ceva mai sățios. De când folosesc produsele de pe Land of Treats am slăbit fiindcă sunt sățioase, pe cât sunt de ieftine și de bune și porțiile de mâncare s-au redus considerabil.
Este pentru prima dată când produse atât de gustoase nu îngrașă, ci dimpotrivă m-au ajutat să slăbesc.
Dar de „cufărul cu bunătăți” v-am vorbit? Îl puteți comanda pentru petreceri, iar surprizele vor fi cu adevărat enigmatice. Enigma Mystery Box conține 5 sucuri de arome diferite și o gamă variată de dulciuri. Vă provoc la jocul descoperii comorilor din acest cufăr cu bunătăți!
Comandați și bucurați-vă cu prietenii sau cu familie de gustul american!

vineri, 2 februarie 2018

Scutește-ți bebelușul de produse agresive!

Din burtica mamei, mediu iubitor și prietenos, s-au trezit într-o lume ostilă, în care trebuie să trăiască pe cont propriu. Chiar credeți că este ușor pentru un bebeluș să se lupte cu diferențele de temperatură, cu detergenții care conțin chimicale și irită pielea roz-fină, cu șervețelele pline cu alcool, care determină usturimi? Până în momentul în care vor putea vorbi, doar plânsul este semnalul lor de alarmă.
De ce să le produceți suferință, când există produse ecologice pentru bebeluși? Ei, da este destul de neplăcut că sunt nevoiți să stea uzi, până observă mămica sau tăticul ce s-a întâmplat sau că de undeva (oare de la bebeluș?) vine un miros neplăcut. Credeți că pentru ei este plăcut să stea câteva minute așa de murdari? Uneori pielicica fină se irită tocmai din cauza acestor accidente, iar daca și produsele de curățare sunt agresive, la nivelul pielii apar roșeli, leziuni, manifestări de protest.
Nu cumpărați de oriunde șervețele umede bebeluși, fiindca in magazinul online Puffinaut găsiți produsele ecologice 100%, care au fost testate pe bebeluși, iar rezultatele au fost excepționale.
Datorită grosimii lor, murdăria a fost curățată în profunzime, fără să fie împrăștiată sau degetele părinților să fie puse în pericol. Pielea a rămas perfect curată, moale, mătăsoasă fiindcă șervețelele nu sunt impregnate cu substanțe chimice sau parfum dăunător, ci au în componență substanțe naturale.
Un alt avantaj este acela că este de utilizare universală, datorită caracterului lor noninvaziv, cu grad de toxicitate zero. Să fiu mai explicită! O dată cumpărat un pachet uriaș de șervețele, cu ele se pot igieniza multe părți delicate ale corpului copilului: nasul, fundulețul, dar și fața.

O altă piatră de încercare o reprezintă spălatul rufelor micuțului. Reguli elementare trebuie păstrate cu sfințenie, dacă îl iubim și dorim să fie sănătos. Depinde de noi să-l scutim de suferința fizică prin următoarele măsuri de precauție:
-hăinuțele sale murdare sunt puse obligatoriu într-un coș separat
-nu-i spălăm rufele în același timp cu ale noastre
-folosim detergent ecologic 

fiindcă alergiile copiilor și bătrânilor la detergent toxic, agresiv sunt foarte urâte și generează complicații care afectează întreg organismul.
Ar trebui să fim recunoscători magazinului care ne oferă un produs profesional pentru pete dificile, fără miros, fără înălbitori naturali și fără parfumuri. După spălare hainele ies imaculate din mașina de spălat, iar la contactul cu acestea pielea micuțului se va simți ca in burtica mamei!
Nu în ultimul rând, de maximă importanță sunt și hainele. Spuneți stop! hainelor sintetice cu miros toxic, din materiale dubioase, care se decolorează pe pielea micuților și produc iritații supărătoare.
În timp ce dumneavoastră, părinții puneți la coș tricoul care vă zgârie pielea sau care emană un miros oribil, micuții nu pot face asta. Ei au nevoie de apărarea părinților lor.
Sunt convinsă că bebelușii sunt rodul dragosteai, de aceea trebuie să fie tratați cu inifinită iubire și ocrotiți să crească și să asigure viitorul familiei si al țării.
În magazinul Puffinaut găsiți pijamale, costumașe din bumbac original de cea mai bună calitate vopsite organic. Prețurile produselor sunt oneste raportate la beneficiile supreme pe care le aduc familiei: un bebeluș sănătos și fericit, pus mereu pe joacă!
În complicitate cu bebelușul, să-i asigure acestuia protecția desăvârșită a pielii sensibile Puffinaut a pus la punct sistemul de abonamente la scutece biologice scăpând astfel părinții de o grijă.
Lunar, scutecele bio sunt livrate la domiciliu, iar prin e-amil se comunică eventualele schimbări de mărimi sau alte observații și opțiuni.
Vă recomandăm cu căldură magazinul cu cele mai bune produse pentru bebeluși atât celor care sunt deja părinți cu acte în regulă, cât și celor care munciți intens pentru îndeplinirea acestei dorințe!


Cu camera auto DVR Navitel realizezi mereu documentarul călătoriei tale



Sunt fericităăă! Astăzi am primit camera auto Navitel R 1000 și voi putea să realizez documentare din toate călătoriile noastre. O fixez pe parbriz și în funcție de obiective, o orientez cu ajutorul brațului rotativ să filmeze in interior sau in exterior.
Străbatem peisaje de vis, dar eu trebuie să mă concentrez la trafic, așa că le revine doar lor bucuria de a-și clăti ochii cu vântul plin de petalele colorate ale florilor din livezi, cu aurul papadiilor solare pe pajistea verde și jocul mieilor nevinovați. În zare se proiectează măreț munții. Nici la ei nu pot trage cu coada ochilor!
Orice exclamatii de extaz ar scoate ei în fața risipei de frumusețe, nu cad în capcană. Voi avea timp să revăd documentarul călătoriei noastre acasă, iar imaginile vor fi la fel de competetitive, cum sunt cele naturale.
Mi-e foame și sunt puțin obosită. Apas cam mult pe accelerație, aproape că am și uitat că se dau amenzi uriașe pentru viteză, când zăresc coordonatele mașinii în mișcare: data, viteza. Modulul GPS care înregistrează totul și mă informează cu promptitudine, mă oprește la timp din condusul cu viteză.
Dacă nu aș fi avut camera, mă prindea radarul și puteam să-mi pierd permisul. Așa, îmi rămân banii din amenda pe care aș fi plătit-o sigur și punctele de penalizare!!!
Camera poate fi oricând conectată la computer să descarc filmulețele călătoriei sau să prezint dovezi poliției, plus că funcțiile sale vitale sunt racordate la smartphone.
De pe telefonul inteligent controlez înregistrările și fac setările.
Înregistrările cu rezoluție completă HD mă vor ajuta să nu pierd nimic din călătorie fiindcă:
-vesela copiilor este surprinsă cu acuratețe
-micile șicane pe care și le fac în spate gândindu-se că nu îi văd, urmate de distorsionarea adevărului rămân  și ele în filmări
-peisajul răpitor din fundal poate fi și el admirat în liniște, acasă
-am filmul complet al evenimentelor prezentate in ordine cronologică datorită capacitării de filmare în buclă a camerei
- dispozitivul poate filma și ziua, dar și noaptea.
Cu siguranță că mă bucur de prezența acestei asistente de bord (aș putea să consider și un soi de cutie neagră a mașinii, dar va funcționa și ca talisman, apărându-mă în trafic) și dacă mi se va cere să o pun la dispoziție polițiștilor, în cazul în care pe ea este înregistrat filmul unui accident grav, voi fi de folos, așa cum prezentarea de pe Blogatu.rom-a convins să o comand, iar prin acest act de presuasiune mi-a oferit deopotrivă maximă securitate în trafic și divertisment după ajungerea la destinație.

miercuri, 31 ianuarie 2018

Să alini suferința unui copil este binele suprem


Doamne, câți copii bolnavi și oameni minunați care se întrec în alinarea suferințelor celor care se nasc din dureri cu dureri ce le macină trupul firav!
Totul este suportabil, când familia vinde tot ce are și se mută în orașul în care micuțul este tratat, dar sunt și copii grav bolnavi, pe care părinții îi pedepsesc nedrept și cu abandonul.
Stau de vorbă cu un medic de la Marie Curie și îmi povestește cât de mult se atașează doctorii de acolo de pacienți. Copiii îi percep ca fiind niște frați și surori mai mari.
De pildă, Elena s-a născut fără intestin și de 3 ani stă într-o rezervă a spitalului cu mama ei fiind hrănită prin intermediul aparatelor. Părinții au vândut tot și s-au mutat în București și se împart între copiii sănătoși și Elena.
Când mama ei este plecată, ea spune tuturor să o ducă la Simona (un doctor minunat care își găsește timp să o ia în brațe și să se joace frumos cu Elena, după ce termină de rezolvat sarcinile de serviciu ). Dacă vin alți doctorii de pe alte secții și o țin puțin în brațe Elena întinde mânuțele către cine credeți? Către Simona.
Simona, omul minunat o ia cu ea în cabinet, pe culoarele lungi, în sala de mese și îi spune povești și atunci pentru acest copil a devenit cea mai dragă persoană din spital și din lume, deoarece lumea ei se reduce la spital.
Sau ce ziceți de președinta unei asociații, care a hotărât să fie alături de un copil abandonat de părinții, care nu mai dorea să lupte pentru viața lui. Medicii se topeau de mila lui că stătea inert să i se facă injecții, că nu plângea și nu protesta, indiferent cât de tare l-ar fi durut? Să iei copilul altuia bolnav, să te înhami la un tren încărcat cu plumbul problemelor vieții, iată adevăratul eroism!
Știți că persoana care l-a înfiat dorește să rămână anonimă, iar doctorii sunt fericiți că pacientul docil de atunci, acum „s-a șmecherit” și plânge la injecții și consultații, este îmbrăcat la modă, zâmbește și spune primele cuvinte?
Îmi amintesc și de fetița uneia dintre cele mai bune prietene, care 10 ani a trăit cu tetrapareză și era un copil așa de bun.
-Îți mulțumesc că ai venit la mine și mi-ai adus dulciuri. Te iubesc! Să mai vii, spunea sincer, în timp ce mă lua cu mânuțele strâmbate de boală de după gât. Știi ce mă doare cel mai tare? Că eu nu pot să mă duc la școală și dintre cei care ne vizitează unii se uită cu silă la mine, alții cu infinită milă. De-ai ști ce mult mi-aș dori să merg și să nu o mai chinuiesc pe mama! Oare ce o face mama când eu voi muri? Tu mă vei uita? Îți vei aduce aminte de mine?
Era un copil inteligent și sensibil. iar în acele timpuri nu exista Campionatul de Bine. Binele individual ar trebui să fie generos. Dacă Dumnezeu mi-a dat sănătate, putere să-mi câștig existență să-l răsplătesc investind în cauze nobile.
Câte dressinguri să mai umplu? Câtă mâncare să arunc? Mă simt bine să știu că Elena nu a putut să mănânce niciodată ceva bun în cei 3 ani de viață? Nu simt nevoia să o ajut cel puțin pentru încăpățânarea ei cu care vrea să trăiască?
Haideți să donăm pentru copiii care nu au știut ce înseamnă să nu te doară și să fii fericit!
Să fim activi în Campinatul de Bine procedând cu toată priceperea și puterea la:
-mediatizarea evenimentului. Este minunat că organizațiile nonguvernamentale există și au în centrul atenției oameni cu probleme sociale, pentru care încearcă să aduce fonduri și să le folosească în vederea ușurării suferinței lor.
-donând. Bursa Binelui este o platformă securizată, unde donațiile nu sunt diminuate, iar suma minimă este de 5 lei. Cu suma donată putem oferi unui copil grav bolnav alinarea durerilor sau începutul mobilității prin sedințe de hidroterapie și cât de puțin reprezintă 5 lei pentru noi și ce beneficii uriașe are pentru ei!
-susținând un finalist prin articole de promovare. Câștigătorilor li se dublează suma, deci mulți copii ar putea avea acces la o oră de alinare a suferințelor.

De ce am ales reprezentanții Asociației Școala Mamei Junior?

Nu pentru că sunt pe primul loc și că au șanse de reușită, fiindcă de când mă știu am ținut cu cel mai slab dintr-o competiție fiindcă am crezut în revelație și plângeam când cel căruia îi acordasem credit pierdea. M-au convins următoarele detalii:
-cei 2000 de copii cu handicap locomotor din Timiș, care așteaptă să beneficieze și ei de o oră de hidroterapie. Și ei vor să înoate, să facă exerciții, să se miște, să devină independenți asemenea copiilor sănătoși de vârsta lor! Este cumplit să îți începi viața într-un scaun cu rotile și să o sfârșești la fel!
-în amintirea fetiței dulci și iubitoare a prietenei mele, care nu a mai apucat aceste timpuri să aibă parte de puțină alinare. Din cer, o văd făcându-mi cu mânuța și spunându-mi: „Dacă nu m-ai uitat, dacă m-ai iubit cândva, fă pentru ei ce nu ai putut face pentru mine! Știi cel puțin scrie, că la sta te pricepi, dar nu cred că te va lăsa sufletul să nu donezi. Mă vezi? Eu am plecat cu mâinile goale de la voi...” Faptele bune sau rele ne însoțesc în lumea de dincolo.
-fiindcă le oferă copiilor bolnavi posibilitatea de a participa la competiții. Prin acest program sunt inițiați să-și depăsească limitele fizice și psihice tot timpul.
-datorită succesului hidroterapiei în ameliorarea/vindecarea micuților grav bolnavi. 7% au reușit să meargă singuri, în timp ce patru dintre beneficiarii programului sunt la facultate, în prezent.
-posibilitatea ca micuții tratați cu ajutorul acestei terapii sa se descurce singuri în viață, când părinții nu vor mai fi și să capete încrederea și dexteritatea de a se integra social.
Nu pleca de pe blogul meu înainte de a lua o hotărâre și de a-ți răspunde în gând la întrebarea pe care ți-o pun!
Ce ai simți să fii părintele unui copil imobilizat, care depinde tot timpul de tine, știind că în momentul în care vei muri, el rămâne al nimănui și nimeni nu-și asumă responsabilitatea de a avea grijă de el?
Ce ai simți să fii copil și să-i vezi pe cei de vârsta ta alergând, jucându-se și bucurându-se de viață, iar tu să fii condamnat să stai în cameră, în pat și în scaunul cu rotile sau și mai rău în spital?



vineri, 26 ianuarie 2018

Poezie scrisă de Tacea Denisa pentru Ionuț Bucur






 IMPASUL

A fost odată un băiat,
Ionut, așa-i zicea pe nume,
Cu chip frumos, suflet curat
Și priceput la glume.

Vrând și el să se distreze,
Se sui pe sănioară,
Fără să se mai streseze
Zbură ca o vrăbioară.

Unde credeți?Într-un fier!...
Se umfla cucuiu-n frunte,
Of, Doamne! Bietul de el…
Capu-i era cât un munte!

După ce trece necazul,
În micile noastre vieți,
Uriaș pare impasul
Și n-ai cu cine să te cerți…

Răstignit de propria faptă,
Nu-și mai recunoaște soarta
Și cu inima curată
Peste toate vrea să treacă.

Gigantică fu durerea
Cea simțită de-a lui mamă,
Secătuită puterea
De o veste inumană.

Lumini, halate si seringi,
Înconjurat de tote cele,
În astă lume să tot strigi,
Să te rogi la sfintele stele.

Toți ai tăi sunt lângă tine,
Și-ți doresc să-ți fie bine
Și mă rog mereu duios,
Ca să te faci sănătos!


miercuri, 24 ianuarie 2018

Mama/poezie scrisă de Denisa Tacea, clasa a VI-a A




O ființă dulce, inimoasă,
Puternică  si frumoasă,
Și-ar soate inima din piept
Să fii tu curat și drept!

Acum am să povestesc,
Să vă spun, să vă grăiesc
Cum mama mea m-a salvat
Cum din gheara morții, ea, m-a luat.

Deci, totul a început
Când o bomboană eu am vrut.
A fost bună, n-am ce zice,
Dar  s-a pus invers în faringe.

Atunci ea de picioare m-a luat,
Si zdravăn m-a scuturat.
Într-o secundă bomboana a zburat
Și eu limpede am respirat

Ți-ar da luna de pe cer,
Stele, soare, tot ce-i ceri
Și-ar mai vrea ca tu să fii
Un om mare într-o zi.

sâmbătă, 20 ianuarie 2018

Mă-ntreb dacă ipocrizia nu-i formă de supraviețuire socială...


Nu cred sa fi existat vreun om care să nu fie preț de-o clipă ipocrit, fie că a făcut-o in cel mai generos mod cu putință, fie că finalitatea a fost egoistă.
Acționăm pe scena socială, rolul vieții se scrie din mers, măștile apar și dispar și ele la fel, astfel că trebuie să ne prefacem adeseori că nu pricepem o ofensă, că situația nu este așa de gravă, iar nedreptatea nu a fost înfăptuită pentru a nu declanșa un război care să ne distrugă.
Omul de o transparență totală (exact cum gândește, așa acționează) ar fi aspru criticat, marginalizat și pedepsit de către cei din jur.
Unde învățăm primele lecții ale ipocriziei? În familie, în școală, oriunde se află mai mult de doi oameni versați în ale vieții. Ipocrizia este o formă de mascare a propriilor sentimente, o mistificare a adevărului ca acesta să devină digerabil sau o lingușire a superiorului pentru obținerea de favoruri.
Uneori suntem ipocriți pentru a nu fi șocant de duri.
Este o mare diferență însă să fii ipocrit de nevoie, de câteva ori în viață și să devii expert în prefăcătorie. Ipocrizia născută din generozitate se iartă orice ar fi, dacă nu este o formă de bătaie de joc. Mint pe cineva grav bolnav că totul va fi bine și mă prefac optimist, deși îmi sângerează sufletul de durere fiindcă știu adevărul...Pot proceda în alt mod? Să fiu de o sinceritate ucigătoare și să-i arăt hainele de doliu pregătite???
Îi spun cuiva care se plânge că arată îngrozitor că este urât? Nici asta nu poți face, ci indulcești adevărul, dar nu duce exagerarea în derizoriu, astfel încât să-l determini să participe la un concurs de frumusețe!
De multe ori ne complacem în ipocrizii și sfârșim prin a deveni detectori ai ipocriziilor care ni se servesc și al scopului acestora.
În concluzie: ipocrizia poate fi mască de gaze sau echipament care sufocă. Toți o purtăm mai mult sau mai puțin, importantă este subtilitatea utilizării!!!

marți, 16 ianuarie 2018

Balada resetării din 2018



Și-am zis verde didițel
Anul nou și tinerel
Înăltuț și frumușel
Dădu cu ochii de mine
Și fiindcă-mi dorea bine
Îmi spuse verde în față
Să îmi schimb a mea viață:
-Pe șolduri în sus
Grăsime s-a pus,
De la piept în jos

Ce văd e dizgrațios.
Te scanez și văd în tine
Inima e în grăsime,
Ficatul e iritat
Căci haotic ai mâncat.
Resetează-te frumos
Să fii mereu sănătoasă
 Și în formă și frumoasă!
Când vorbea îmi aminteam
Cum diete începeam,
Și după ce le sfârșeam
Grăsimea la loc puneam.
Tot efortul se surpa
Și-așa viața îmi trecea...
Acum n-am haine frumoase
Și port haine pentru grase...
Când alerg tot obosesc
Și oasele-mi chinuiesc.
Mai ușor îmi spun etatea
Decât sincer greutatea!

-Știi cu Reset efortul este răsplătit
Aici peste 5000 de oameni au slăbit
Căci le-a fost educat apetitul
Și un succes le-a fost slăbitul!
În prima lună
Îți dau ei mâncare bună
Visul să ți-l împlinești
Și sănătos ca să slăbești.
Și te educă răbdător
Ce să mănânci de-a lungul anilor.
Iar din a doua lună
Vei alege tu hrana bună.

...Și-am zis verde didițel,
Anul nou și frumușel
Care s-a mai împlinit
Pe stradă m-a întâlnit
Nu mă privește cu milă
Și îmi zice:
-Ce frumoasă ești, copilă!
Ce față, ce siluetă
Parcă ai fi o vedetă!
Nu ești liberă cumva
Să mergem la o cafea?
De te vede cineva
În partid sigur te-o lua
Și dacă nu-ți va fi lene
Vei conduce la Interne!!!
Îl privesc de sus în jos
Și îi răspund mofturos:
-Tu m-ai sfătuit frumos
Nu vreau să-mi fii păgubos
Eu vreau să trăiesc frumos,
Limite mi-am resetat
De ce mă duci în păcat???










duminică, 14 ianuarie 2018

Trădarea unui mare patriot



Slavici despre Eminescu: ”E un om cu trebuințe puține, dar cu

apucături boierești. Respinge tot ce i se pare vulgar. Citește cu o uimitoare

repeziciune. Ține să citească în tihnă, la masă sau tolănit pe sofă, în vreme ce odaia îi e înmiresmată de cafeaua pe caresingur și-o pregătește cu mult dichis. E lipsit de tot ceeea ce în viața de toate zilele se numește egoism. Nu trăiește pentru sine și prin sine, ci prin lumea în care-și petrece viața și pentru ea.

Eminescu despre viață în general:

• Multe dureri, puține plăceri...

• Nenorocirea cea mare a vieții e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb!

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie deoarece a demascat pactul pe care guvernul român urma să-l încheie cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi ceicatalogaţi drept „naţionalişti”. Eminescu a ales să moară în picioare pentru libertatea și independența României.

28 iunie, 1883, evenimentele se precipită la București:

• Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Mistificarea adevărului:

• Se zice că în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

De la 30 de arginți, la 300 de lei...

• Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Eminescu, deși trimis de Maiorescu la sediul Societății Carpații, îşi schimbă traseul. Alege Capșa știind că la acea vreme nu reprezenta doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Alte înscenări:

* Ventura a relatat că Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”.

• Contraargumente:

Doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă.

• Eminescu, în calitate de ziarist știa că regele nu este în țară, prin urmare nu s-ar fi dus la Cotroceni să-l împuște.

Medicii din Austria îl declară lucid

• Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri lui Maiorescu să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu. În țară, poetul este supus otrăvirii lente cu mercur.

Pentru a se acoperi crima se ajunge la diagnosticul calomnios:

• ...el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

Culmea infamiei:

• La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului. 

Ne poți ierta, Măria Ta, pentru ceea ce am făcut creierului care ne-a lăsat moștenire: ”Luceafărul”, ”Scrisoarea I”, ”Atât de fragedă”, ”Pe lângă plopii fără soț” și tot tezaurul liric fără pereche?

Sursele care au servit realizării acestei prezentări:

• http://o-viata-frumoasa.blogspot.ro/2011/03/adevarul-despre-moartealui-

mihai.html

• http://www.cerceteaza.com/10-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-mihaieminescu/

• http://www.lovendal.ro/wp52/lucruri-inedite-despre-mihai-eminescu-eraindragostit-

de-cleopatra-a-fost-mare-boier-indragostit-si-multe-altele/

• http://curiozitati.sunphoto.ro/mihai_eminescu