Om de-nchiriat

Mai întâi mi-am închiriat mâinile

Ca să am bani de pâine

Și să trăiesc de azi pe mâine...

Și cum aveam nevoie și de locuință

Am dus la amanet chibzuință,

Și pentru haine, facturi, cheltuieli toate

Am închiriat idei îndrăznețe, gânduri curate.

Iar dacă toată lumea trăia în cuplu, în parteneriat

M-am trezit și cu trupul închiriat.

Cum datoria față de viață era din ce în ce mai mare,

Mi-am scos într-o zi sufletul la vânzare.

Și-atunci, de ce vi se pare ciudat

Când nefericiții strigă pe stradă:

“Om de vânzare, trup și suflet de-nchiriat!